Cea mai importantă dintre ele, Luceafărul, Venus, era numită cel mai des Steaua strălucitoare - 明星, dar i se mai spunea și Măreața Albă sau Prea-alba - 太白. În Clasicul Poemelor, în Odele regatului Zhou și de Sud, poemul Nevasta spune: Cîntă cocoșul! 女曰雞鳴 este menționat Luceafărul, ”Steaua strălucitoare”:
子興視夜、明星有爛。
Deșteaptă-te (domnule) și privește cerul nopții, Luceafărul tocmai ce lucește.
sau în poemul ”Plopul de la poarta de răsărit” 東門之楊:
昏以為期，明星煌煌
La amurg e ceasul întîlnirii, cînd Luceafărul începe a străluci.
Pe lîngă acestea, Venus avea denumiri diferite cînd se arăta dimineața sau seara. Cînd este vorba de Luceafărul de dimineață, el mai era numit și Arătarea zorilor, mot-a-mot: ”Începerea strălucirii” 启明. Luceafărul de seară era numit Chang Geng (unde Chang înseamnă lung, iar Geng este numele celei de-a șaptea tulpină cerească - Tulpinile cerești și ramurile pămîntești 天干地支 este metoda antică de a măsura timpul, folosită și azi în calendarul tradițional chinezesc).
Jupiter era numită Steaua anului 歲星 , probabil pentru că Jupiter face o orbită completă în 12 ani, în fiecare an trece printr-o anume secțiune a cerului, fiind foarte importantă pentru calcularea calendarului. Denumirea este întîlnită foarte des în literatura clasică. Am ales un exemplu din faimoasa ”enciclopedie istorică” din dinastia Han, alcătuită de istoricul Sima Qian: Analele Istoricului 史記 (dinastia Han de apus, aprox. 100 î.e.n), din Cartea Palatului Ceresc 天宮書 (unul dintre cele mai vechi și complete dintre tratatele de astronomie antică păstrate pînă în ziua de azi), relevant și pentru faptul că cele cinci ”stele umblătoare” sunt împărțite în stele de tip Yang 陽(principiu masculin, care corespunde direcției Sud-Est) și stele de tip Yin 陰(principiu feminin, corespunde direcției Nord-Vest) în funcție de poziția lor pe cer, ceea ce este cu atît mai interesant cu cît se poate face o paralelă cu zeitățile ce guvernează aceste astre în mitologia apuseană:
陽則日、歲星、熒惑、填星；【……】陰則月、太白、辰星
Yang înseamnă Soarele, Jupiter, Marte, Saturn; [...]Yin înseamnă Luna, Venus, Mercur.
Mercur era numită Chen, sau Steaua Chen 辰星. Chen este a cincea dintre Ramurile pămîntești, și îi corespunde așa numita oră Chen, ora dimineții - între 5 și 7 (după metoda tradițională-antică, ziua este împărțită în 12 ore, simbolizate de cele 12 ramuri pămîntești, fiecare oră fiind corespunzătoare unei perioade de două ore după calendarul modern). În același timp, Chen mai înseamnă și corp ceresc.
Marte era numită Vicleanul (înșelătorul, amăgitorul) Strălucitor 熒惑. Același cuvînt -yinghuo- este folosit și ca verb, cu sensul de a amăgi, a păcăli.
Saturn era numită Steaua liniștii, sau Steaua gravității (cu sens de sobrietate, apăsare). În Shuowen Jiezi 說文解字(cel mai vechi dicționar chinezesc în care sunt analizate și explicate atît sensul cît și structura și pronunția caracterelor, alcătuit de Xu Shen 許慎, din. Han de răsărit, 100~120 e.n., Shuowen este precedat de Erya 爾雅 care este cel mai vechi dicționar cunoscut pînă acum în lume, însă care nu vorbește și despre alcătuirea caracterelor sau pronunție, ci doar despre înțelesul cuvintelor), caracterul 鎮 este explicat ca însemnînd o ”mare apăsare” sau ”mare presiune”: 博壓也. În versiunea reînnoită și completată de Duan Yucai din dinastia Qing a Shuowen Jiezi, există o explicație mai detaliată, care spune că bo 博 este, de fapt 簙, un tip de joc de tip Go din antichitate, iar ya 壓 este, de fapt yan 厭care înseamnă a forța, a presa, a apăsa. El spune că se aseamănă cu acea apăsare, gravitate din timpul jocului, atunci cînd există o miză mare.
Același Duan Yucai într-una din completările pe care le-a adus la Shuowen, identifică cele ”cinci stele” cu denumirea lor de astăzi:
五星。水曰辰星。金曰太白。火曰熒惑。木曰歲星。土曰塡（鎮）星。
Cele Cinci Stele: Apă este Steaua Chen (Mercur). Aur este Măreața Albă (Venus). Foc este Vicleanul Lucitor (Marte). Lemn este Steaua Anului (Jupiter). Pămînt este Steaua Gravității (Saturn).
Este evident că există anumite asemănări între cultura chineză și cea occidentală în felul în care astrele sunt descrise sau ceea ce simbolizează ele, în mod sigur o parte dintre aceste asemănări se datorează unor factori naturali ce puteau fi observați de ambele culturi, dar mie mi se pare că uneori asemănările merg mai departe de atît.
